Cu totul si cu totul intamplator, intr-o zi oarecare, sotul veni acasa cu doua ore mai devreme ca de obicei. Deschizand usa, el o surprinse pe sotia sa cu un barbat. Dupa spaima lor supraomeneasca, dupa chipurile lor ravasite si congestionate, dupa totala lor lipsa de vesminte, sotul deduse pe loc ca era vorba de un adulter. - Nastratin

Cu totul si cu totul intamplator, intr-o zi oarecare, sotul veni acasa cu doua ore mai devreme ca de obicei. Deschizand usa,el o surprinse pe sotia sa cu un barbat. Dupa spaima lor supraomeneasca, dupa chipurile lor ravasite si congestionate, dupa totala lor lipsa de vesminte, sotul deduse pe loc ca era vorba de un adulter. De aceea, primul lui impuls fu unul de agresiune: lua un cutit din bucatarie si se repezi asupra infamei perechi. Dar nu apuca sa loveasca, deoarece amantul racni cu o voce neverosimil de ragusita:

– Domnule, nu da!
Sotul se opri cu cutitul in aer, uimit.
– Ce inseamna „nu da“? se interesa el.
– Adica nu lovi, se explica amantul. Nu este ceea ce iti inchipui dumneata. La mijloc e un sentiment. Eu o iubesc pe dansa.
Sotul fu surprins si derutat. Lasa cutitul jos. Vestea ce i se dadea era din cale-afara: tipul o iubea pe sotia sa!
– O iubiti de-adevaratelea? insista el.
– De-adevaratelea, preciza amantul. Si doresc sa ma casatoresc cu ea.
Sotul se prabusi pe primul scaun, iar cutitul ii cazu pe parchet. „Ei, fir-ar sa fie, gandi el, mi se marita sotia! Ziua asta trebuie s-o tin minte.“
– In acest sens, continua amantul, stapan pe glasul sau, va trebui sa stam de vorba. Ca de la barbat la barbat.
– De acord, zise sotul, dar pune ceva pe dumneata, macar un pantalon, ca s-avem conditii egale.
Amantul isi trase un pantalon si o camasa, iar sotia sotului si amanta amantului isi arunca pe umeri un halat de baie. Cei trei se asezara in jurul unei mese rotunde. Sotia aprinse o tigara, amantul aprinse o tigara, sotul de asemenea.
– Va ascult, zise acesta din urma, facand toate eforturile pentru a-si pastra demnitatea.
Deci va iubiti si vreti sa va casatoriti.
– Da, spuse amantul. Sper ca acum, dupa ce ati descoperit aceasta realitate, nu ne veti pune piedici si nu ne veti sicana.
– Draga, zise sotia catre amant, dansul nu este cine iti inchipui tu. E un om de onoare.
Acest gest al sotiei il impresiona vizibil pe sot. De mult nu mai auzise un cuvant atat de bun din partea ei.
– Fiti fara grija, n-am sa va sicanez. Din moment ce va iubiti, nu am nimic sa va reprosez. Sentimentul dragostei imi provoaca intotdeauna respect. Va urez sa fiti fericiti.
– Multumim, raspunse amantul in numele sau si al fiintei alaturate. Dar, desi ma jenez oarecum, sunt obligat sa va anunt ca eu nu am o locuinta corespunzatoare. Apartamentul ne va ramane noua.
– Tot?! intreba sotul, ragusind el de data asta.
– Pai nu sunt decat doua camere pe hol.
– Dar voi nu sunteti decat doua persoane!
– Dar cat ai stat dumneata aici, cate persoane ati fost? Tot doua.
– In plus, noi vrem sa avem copii, interveni sotia.
– Bine, zise sotul, ma mut, o sa-mi iau o camera mobilata. Dar masina ramane a mea.
– Ce marca aveti? se interesa amantul.
– Dacia 1100. Cinzeci de mii la bord.
– Imi pare rau pentru dumneata, zise adversarul frans, dar va trebui sa ne lasi si masina.
Sotul se ridica manios. Nu, zau, era prea de tot.
– Si masina?! urla el.
– Draga mea, zise amantul, calm, fa-ne cate o cafea.
Femeia intelese ca barbatii vor sa ramana singuri si pleca in bucatarie.
– Domnule, zise amantul apoi, sa discutam deschis. Cunosti ce varsta are sotia dumitale?
– Treizeci si opt.
– Si jumatate. Raspunde-mi sincer: cine ti-o mai ia la varsta asta, fara o inzestrare materiala corespunzatoare, adica fara casa si fara masina?
Sotul tacu, iar amantul puncta inca o data:
– Asa ca zi mersi.
Sotia veni cu doua cafele: una pentru ea si alta pentru amant. Il privi lung pe sot, dupa care ii spuse razand oarecum parsiv, ca pe vremea cand o cunoscuse el, cu nouasprezece ani in urma, in autobuzul 31:
– Poate te grabesti, iar noi te retinem.
Sotul se ridica.
– Atunci, zise el, o sa mai trec eu alta data, ca sa discutam amanuntele necesare.
– Cand doresti, zise amantul, ca nu ne deranjezi. Dar lasa-ne tigarile, ca ni s-au terminat.
Sotul lasa pachetul de tigari si o zbughi pe usa.
Ajungand in strada, el isi ridica mainile si privirea spre cer si urla ca scos din minti:
– Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber!
Lumea il privea uimita.
– Sunt liber! Sunt liber! Sunt liber! urla el si alerga pe trotuare, turbat de fericire.
Cum tocmai atunci trecea pe strada o masina a Salvarii, cativa cetateni binevoitori pusera mana de la mana si-l imobilizara cu forta, in timp ce de sus, de la balcon, sotia si amantul priveau scena cu o nerusinata nepasare.
Ion Baiesu