Într-o frumoasă zi de vară se organizează un concurs de baloane cu aer cald (mongolfiere). Este cer senin, nu bate vântul, totul pare prielnic pentru un astfel de concurs, la care baloanele trebuie să aterizeze la punct fix. Echipajele sunt formate din două persoane, bine pregătite și cu o experiență bogată în manevrarea acestor aparate, atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte.

Se dă foc la arzătoare, baloanele decolează și se ridică ușor, în aplauzele mulțimii. Dar, deși vara nu-i ca iarna (cum spunea un marinar), din senin se pornește un vânt năprasnic, de zici că ești în toiul iernii. Cerul se face negru și începe să plouă cu găleata. Câteva baloane reușesc să aterizeze de urgență, altele, însă, sunt purtate de vânt în toate direcțiile, căci aparatele astea de zbor nu prea pot fi controlate în condiții atmosferice atât de vitrege. Unul dintre baloane intră într-un vârtej de vânt și se tot duce, departe-departe, spre spaima celor doi ocupanți ai nacelei, care de abia reușesc să se agațe de parâme, ca să nu fie azvârliți peste bord. Săracii – se gândesc că le-a sosit sfârșitul și nici măcar nu-și pot da seama unde se află. Vizibilitatea este aproape nulă, busola nu funcționează, nu au nici un reper de orientare. Deodată, în toiul furtunii, balonul intră într-o spărtură de nori și cei doi pot privi în jos. Sunt îngroziți. Sub ei este oceanul. O intindere imensă de apă, fără nici o posibilitate de orientare. Tocmai când sunt mai panicați și total dezorientați, observă în depărtare o insuliță cu un palmier, iar sub palmier – un om care citește o carte. Înnebuniți de fericire, cei doi fac toate manevrele posibile pentru a se apropia cât mai mult de insulă și reușesc să coboare atât cât se poate pentru a fi auziți de omul de sub palmier. Încep să strige: – Domnule, domnule, fiți amabil și spuneți-ne unde ne aflăm! Omul se uită la ei și răspunde fără nici o ezitare: –  Stimați domni, vă aflați într-un balon! Brusc, vântul se pornește din nou și duce din nou balonul peste ocean. Cei doi se uită unul la altul cu stupoare, iar unul dintre ei spune: –  Ce ghinion! În pustietatea asta am întâlnit un singur om – și ăla era un idiot… Celălalt îi răspunde :

MIRCEA COȘEA