”America fără etaje”, lucrarea celebrilor scriitori sovietici Ilia Ilf și Evgheni Petrov (autorii romanelor ”Douăsprezece scaune” și ”Vițelul de aur”) a apărut, recent, și în traducere românească, la Editura Polirom. Jurnalul romanțat al călătoriei lui Ilf și Petrov conține și o critică acerbă (evident – fondată ideologic!) la adresa industriei americane de film: ”Reporterul din America îți oferă cele mai proaspete știri, desenele animate ale lui Disney sunt admirabile, uneori adevărate capodopere. (…) Însă filmele așa-zis artistice sunt de-a dreptul înspăimântătoare. Ele se află sub nivelul demnității umane. Noi credem că a vedea asemenea filme este o îndeletnicire înjositoare, căci mizează pe creierul de pasăre, pe gândirea înceată a cornutelor sau pe lipsa de pretenții a cămilei.
Așa cum cămila poate să se descurce o săptămână fără apă, o anumită categorie de spectatori americani e în stare să privească filme stupide douăzeci de ani în șir. (…) Există patru tipuri standard de filme: comedia muzicală, drama istorică, filmul cu gangsteri și filmul cu participarea unui celebru cântăreț de operă. Fiecare dintre cele patru categorii exploatează obsesiv și obositor o singură temă, cu o groază de variațiuni. Practic, spectatorul american se uită, an de an, la unul și același lucru. S-a deprins în așa hal cu treaba asta, încât, dacă îi oferi un film cu alt subiect, începe să plângă, ca un copil căruia i s-a luat jucăria preferată, oricât ar fi ea de veche și stricată. (…) Orice rol ar juca o actriță de la Hollywood – iubita unui cruciat, logodnica unui hughenot ori o americancă modernă – ea are întotdeauna coafura cea mai la modă. Permanentul orizontal împodobește, în egală măsură, și un cap medieval și unul din vremea hughenoților. (…) Așa îi place publicului. (…) Americanul cultivat nu-i recunoaște cinematografiei naționale dreptul de-a se numi artistică. Mai mult, îți va spune că filmul american este o epidemie morală, la fel de periculoasă ca scarlatina sau ciuma. Toate realizările culturii americane – școlile, universitățile, literatura, teatrul – sunt asurzite, lovite mortal de cinematografie. Un băiat drăguț și deștept, care învață bine la școală și termină strălucit o universitate, se poate transforma într-un idiot, după câțiva ani de frecventare temeinică a cinematografelor. Toate acestea le-am intuit chiar pe drumul spre Hollywood. (…) Cinematografia aceasta seamănă cu arta autentică la fel cum maternitatea la maimuțe seamănă cu cea a omului. Au multe în comun, dar prima e insuportabil de respingătoare”…
(Text publicat în revista ”NASTRATIN” nr. 5, iunie 2011)